Când IA nu ajută: cum îmi dau seama într-un Sprint

Cererea vine aproape mereu la fel: «se poate face cu IA?». Aproape mereu da. Întrebarea utilă e alta: ce pas se îmbunătățește cu adevărat, la ce cost, cu ce control.

Ca să răspund nu deschid o prezentare. Deschid fluxul real, cu documentele reale, și încerc un singur pas. Ăsta e Sprintul de definire: harta fluxului, specificațiile esențiale, estimarea și planul de lansare.

Mă interesează două numere: cât timp costă azi pasul acela și cât ar costa să îl verific dacă l-ar face o mașină. Dacă al doilea nu e clar mai mic, proiectul nu pornește.

Un singur pas, pe date reale

În Sprint aleg un pas concret și îl încerc pe documentele reale, măsurând înainte și după. Fără demonstrații pe date inventate.

La GDM România pasul era gestionarea canalelor de social media: scris, pus în pagină, programat, verificat din nou. Ore care nu apar în nicio ofertă și care dispar în fiecare săptămână.

Înainte-le l-am numărat pe orele raportate de echipă într-o săptămână obișnuită, după-ul pe fluxul deja în funcțiune. Aceeași perioadă, aceleași canale, aceeași frecvență de publicare.

Uneori răspunsul corect e că IA nu ajută. Atunci o spun și nu construiesc.

Se întâmplă mai des decât pare. Dacă blocajul e un câmp completat greșit mai devreme, sau o permisiune pe care nu a dat-o nimeni, un model adaugă doar încă un nivel de verificat. Acolo se repară fluxul, atât.

Să o spun mă costă o lucrare și economisește luni. De asta Sprintul se plătește separat: există ca să decidă, nu ca să vândă faza următoare.

Întotdeauna o persoană care aprobă

Când chiar ajută, IA intră cu limite scrise. Agentul social de alături pregătește tot singur, dar publică doar după o atingere pe «Aprob».

Agentul stă pe Telegram, unde echipa e oricum în fiecare zi: niciun instrument nou de învățat. Propune textul și imaginea, primește un da sau o corectură, și abia apoi publică.

Limitele le scriu înainte să construiesc: ce poate face singur, ce trebuie să treacă printr-o persoană, ce nu are voie să atingă niciodată. Trei rânduri într-un document, care valorează mai mult decât orice setare ascunsă într-un panou.

Regula care ține totul laolaltă încape în câteva rânduri și e primul lucru pe care îl scriu:

# regula de confirmare umană
dacă încredere < prag sau atinge(date_sensibile):
    trimite_la(responsabil)   # nicio decizie automată
altfel:
    continuă(fluxul)

Un prag, o limită, o persoană. Când sistemul nu e sigur nu decide: întreabă.