Mergi la conținut

JURNAL

Publicat pe

CU CE PROCESMERITĂSĂ ÎNCEPI

Alegerea asta o faci diseară, pe o foaie, fără să angajezi pe nimeni.

RĂSPUNSUL

Începe automatizarea proceselor cu cel mai plictisitor și mai des repetat, nu cu cel mai mare. Caută raportul între durere și dificultate. Ceva care se repetă săptămânal. Ceva ale cărui reguli pot fi rostite cu voce tare. Ceva care atinge puține sisteme și are un proprietar. Problema cea mai mare e cea mai puțin pregătită.

O grilă de pătrate: unele pline cu albastru închis, altele albastru deschis, altele doar contur gol.

Imagine generată cu IA

PE SCURT

  • Începe cu munca plictisitoare și deasă, nu cu cea mare.

  • Înmulțește de câte ori pe lună cu minutele.

  • Reguli încă în discuție: așteaptă, nu automatiza.

CRITERIUL

DURERE MARE, DIFICULTATE MICĂ

Primul proces nu se alege după importanță. Se alege după raport. Pe o parte durerea: de câte ori se repetă, cât timp ia. Pe cealaltă dificultatea: câte sisteme, câte excepții, câte obiceiuri. Ce cauți are durere mare și dificultate mică. Aproape mereu e cel mai plictisitor lucru din firmă: un formular rescris de mână. (O muncă plictisitoare are regulile deja limpezi.)

SEMNELE

CUM RECUNOȘTI PRIMUL PROCES

Sunt 5 semne care se numără, nu se cântăresc. 4 din 5 ajung.

FĂ-O SINGUR

CINCI PAȘI PE O FOAIE

O foaie și o săptămână de atenție. Pasul 4 elimină candidații greșiți.

  1. Notează ce se repetă

    Timp de o săptămână, scrie orice activitate pe care cineva o face identic a doua oară. Și lucrurile mici: ele umplu zilele.

  2. Înmulțește frecvența cu minutele

    Pentru fiecare rând: de câte ori apare într-o lună, câte minute ia. Produsul e durerea ta. Folosește cifrele tale, nu medii luate de aiurea.

  3. Numără sistemele și excepțiile

    Pentru primele 3 rânduri după durere, numără instrumentele și variantele. 2 sisteme și 2 excepții înseamnă un proiect; 6 și 12 înseamnă altă meserie.

  4. Scoate ce nu e pregătit

    Taie regulile încă în discuție, datele care trăiesc în capul cuiva, instrumentele pe care le schimbi. Se întorc la coadă când apar condițiile.

  5. Ia ce a rămas cel mai sus

    Dintre cei rămași alege durerea cea mai mare și dificultatea cea mai mică. Scrie în 3 rânduri ce ar trebui să se întâmple singur.

Nouă solide geometrice mici, așezate pe o grilă riguroasă, ca o planșă de catalog.

Imagine generată cu IA

AȘTEAPTĂ

CÂND UN PROCES NU E PREGĂTIT

Automatizarea unui proces instabil îl îngheață în starea cea mai proastă. Întâi se rezolvă altceva.

CEA MARE

NU DE LA CEA MAI MARE

Problema cea mai mare e aproape mereu cea mai puțin pregătită. Nu întâmplător: îi atinge pe toți și are excepții nepuse niciodată în rând. Dacă începi de acolo, petreci 2 luni discutând în loc să livrezi. Un prim proiect fără nimic vizibil nu are un al doilea. Un proces plictisitor, rezolvat complet, arată că munca se poate schimba fără să se rupă. De acolo, problema mare devine abordabilă.

Primul proces nu trebuie să impresioneze pe nimeni: trebuie să meargă luni dimineața.

ÎNTREBĂRI

De unde încep cu automatizarea?
De la procesul cel mai repetitiv care atinge cele mai puține sisteme. Notează o săptămână ce se repetă și înmulțește frecvența cu minutele. Ia ce rămâne cel mai sus.
Și dacă procesul cel mai dureros e și cel mai greu?
Atunci se împarte. Aproape orice proces mare are o bucată mică, fără excepții: o notificare, un document de strâns. De acolo se începe.
Câte procese deodată?
Unul. Al doilea se proiectează mai bine după ce ai văzut cum îl folosesc oamenii pe primul.
De unde știu că am ales bine?
Dacă după 2 săptămâni nimeni nu cere să se întoarcă, ai ales bine. Dacă cineva ține fișierul vechi „pentru siguranță”, era o excepție nescrisă.

Când ai candidatul și cele 3 rânduri care îl descriu, scrie-mi ce se întâmplă azi. Îți spun dacă e primul potrivit, inclusiv când răspunsul e nu.

Scrie-mi